Al naibii esti, Timpule! Scurt si insuficient... Vreau sa te am daca as putea o viata, nu e vina mea ca n-am putut sa stiu ca langa tine n-as putea mereu sa fiu. Vreau sa fii acolo cand te strig, cand iti cer indurare. Vreau, daca poti, sa ma-nveti sa ma descurc. Caci tu esti atotputernic. Ne iei si ne dai cat vrei tu. Depindem in totalitate de Tine, iar tu ne pui la incercari severe, ne testezi. Ne faci noaptea scurta, iar ziua lunga si incarcata.
Cu ce ti-am gresit? Ce-am facut atat de rau incat sa ne supui acestor incercari ? Somnul ne este din ce in ce mai scurt, insuficient. Te deranjeaza ca te planificam? Da, stim. Si ne pare rau. Dar stii si tu ca mereu, dar mereu, intervine ceva. Ceva ce ne distruge planurile, visele. Niciodata nu se intampla asa cum ne-am dorit si stabilit. Spune-ne! Da-ne un indiciu! Suntem indragostiti de frumusetea chipului tau, suntem sclavii tai. Iti cerem indurare si intelegere. Vrem doar TIMP.
In ciuda celor spuse, ne esti drag. Esti totul pentru noi. Fara tine, nu ne-am cunoaste.
Stii, nu ne putem bucura de trecerea ta atat de rapida. Ne luptam din ce in ce mai greu cu acizii timpului.
Suntem arsi de puterea si dorinta ta de-a domina. Cuvantul nostru n-are valoare-n fata ta. Plangem. Plangem de tristete, caci TU, timpule, esti indiferent. Tie nu-ti tremura mainile, iti plimbi usor bisturiul pe fetele noastre, indragostit de arta ta. Suntem modelele tale. Am fost si vom fi ai tai pentru totdeauna. Sclavii timpului, mereu dispusi sa-ti indeplinim ordinele. Dar unde-i bunatatea si generozitatea ta din timpuri? Acum esti putred, esti lipsit de dragoste. Armonia iti lipseste cu desavarsire.Timpule, ce pot spune despre tine ? Erai ultimul refugiu inocent si vrajit al unei lumi care deja agonizeaza. Insa, ai momente cand si tu te opresti in loc. Ramai uimit de frumusetea dragostei dintre doua persoane. Te furnica ceea ce simtim, te furnica cel mai pur sentiment : iubirea. Ei ii cedezi. Te fascineaza si te face sa te indupleci. Ne acorzi sansa de a iubi o eternitate, insa uneori gresim. Si stim ca atunci, totul se intoarce la 180 grade... Nu ne mai dai sansa de a gresi si a doua oara. Si-atunci credem ca ne doare clipa nemiloasa, dar de fapt ne doare eternitatea ce zace dincolo de tine. Si ne-am convins pe propria piele cat de dificil este prezentul, ridicol viitorul, iar trecutul – imposibil. Dar ne-am obisnuit. Nu venim, nu plecam. Doar stam si te privim. Iar apoi, realizam cat de pretios esti si-ti imploram crutarea.
Ireversibil. Acesta este cel mai potrivit cuvant pentru tine. Ireversibil si activ. Te grabesti si ne obligi si pe noi sa facem la fel. Nu ai timp sa-ti numeri pasii.
Oh, Timpule! Cate avem de invatat...
[scuzati faptul ca este seaca. nu am reusit sa transmit ceea ce am vrut :( ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu