Pentru a 3 a oara-n viata am plans de fericire. Multe au fost zilele si lunile in care plangeam. Plangeam pentru ca ma simteam singura, inutila si ma-ntrebam ce caut aici; simteam ca nu-s menita vietii omenesti. Dar se pare ca soarele a rasarit, in sfarsit, dupa multe ploi, furtuni si vijelii, si pe strada mea!
Doamna mea profesoara de Lb. si Literatura Romana mi-a spus cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodata. Niciodata nu m-am simtit importanta, iar acum... iata ca o fac! Simt ca sunt apreciata...
Mii de multumiri doamnei profesor Marinescu Elena ( Bucuresti ) pentru ca m-a invatat sa vorbesc corect, mi-a insuflat dragul de literatura si m-a invatat sa folosesc ceea ce Domnul imi daduse. Tot ceea ce voi scrie, fie ca va fi cunoscut, sau nu, o voi face pentru dumneaei, iar mai apoi pentru mine si pentru cei dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu