Cine suntem?

Alergam intreaga viata spre cunoasterea de sine si ne intrebam in mod constant daca vom afla vreodata raspunsul acestei intrebari. Drumul spre eternitatea multumirii de sine il parcurgem intampinand, de mult prea multe ori, obstacole. Obstacole ce ne ingreuneaza cautarile. Ne lasam calauziti de speranta, insa uneori si aceasta moare. Moare, dar, asemeni unei pasari pheonix, aceasta renaste din propria cenusa. Suntem loviti adeseori de soarta, cadem si varsam lacrimi. Insa noi n-am stiut, nu stim si nici nu vom stii vreodata ca lacrimile nu ne ajuta, lacrimile nu ne indreapta spre satisfacerea dorintelor in viata.

Ne nastem, crestem si dobandim vise. Cheile usilor inchise sunt visele... Depinde de noi sa le deschidem pe cele bune, sa nu ne lasam ispititi de Rau, si sa ajungem la final, multumiti fiind de sine si de ceea ce am realizat. Umblam o viata intreaga spre raspunsurile unor intrebari, iar cand, in sfarsit, le descoperim.. constatam cu stupoare ca intrebarile s-au schimbat in timp ce noi eram mult prea preocupati sa ne dam seama.

In speranta aflarii adevarului, realizam ca merindele noastre ne sunt nepalpabile; avem un nume, un numar ce ne deosebeste de ceilalti si vise. Ne nastem goi, fara haine; doar cu o constiinta greu de satisfacut si cu abilitati speciale, insa murim goi sufleteste. Cautam, de-a lungul vietii, ceva care sa ne urce in scara societatii, ceva cu ajutorul caruia sa ne facem marcati, sa fim in vazul tuturor.. Orbiti de dorinta meschina de a ne imbogati, uitam adevaratele valori. Uitam ca iubirea, sinceritatea si respectul sunt, de fapt, adevaratele lucruri dupa care trebuie sa alergam, sperand la ziua in care vor fii ale noastre.. Sinceritatea ne poate ajuta sa castigam respectul, increderea si iubirea celor din jur. Si nu oricum! Fara mijmasuri, fara escrocherii de joasa speta.

Ne croim drumul spre Infinit folosindu-ne de credinta si inteligenta. Inteligenta sporeste de-a lungul timpului, prin efort si constiinciozitate. Cautam prieteni, oameni de incredere. Oameni carora sa le putem spune, fara pic de retinere, apasarile sufletului. Astfel cunoastem dezamagirea si regretul.

Nu ne invata nimeni legile nescrise ale vietii, ale ritmului cotidian sau ale unei prietenii. Suntem lasati sa gresim singuri. Si stiti de ce? Pentru ca altfel viata ar fii mult prea simpla. Cine si-ar dori o viata simpla? As putea spune ca toti visam la un astfel de lux. Insa meditarea asupra acestei intrebari m-a facut sa imi dau seama ca, de fapt, lucrurile simple sunt plictisitoare. Unde s-ar mai naste farmecul, adrenalina, emotiile si curajul? De-a lungul timpului ce ne este acordat demonstram. Demonstram capacitatea de a invinge si trece peste obstacole, de a ajuta, de a evolua si de a ne maturiza. Emotiile ne sunt, intr-adevar, niste prieteni de nadejde. Fara ele nu s-ar naste micile vietuitoare ce locuiesc in stomacul nostru, ce se agita atunci cand suntem nerabdatori sau cand ne indragostim. Dragostea.. Persoanele ce ajung sa atinga dragostea, sa o cunoasca, dar mai ales sa o inteleaga se pot considera norocosi. Se spune ca am fost trimisi pe Pamant in cautarea jumatatii. Dar iata, apare inca o intrebare! Ce este de fapt jumatatea? Sa fie o persoana? Un lucru? O intrebare ce se ramifica tot mai mult, se complica pe zi ce trece. Se complica odata cu maturizarea noastra. Maturizare ce ar trebui sa ne faca mai intelepti, insa ne face tot mai confuzi.. Jumatatea fiecarui suflet exista. Este undeva, asteptandu-ne sau poate chiar cautandu-ne. Avem o viata intreaga la dispozitie sa ne regasim perechea sufletului si sa ne completam. Cu cat ne afundam mai mult in aceasta cautare, cu atat orbim tot mai mult. Orbim, ratiunea ne paraseste si astfel gresim. Gresim, ne indragostim de cat mai multe persoane... Iar dragostea cu care ne nastem in suflet se rataceste, caci din pacate aceasta nu este o resursa interminabila. Poate ca daca am invata sa ne controlam, sa ne analizam fiecare pas si fiecare gand, lucrurile si situatiile in care ne aflam ar devenii mai usoare. Dar nu suntem noi oameni? Nu suntem aici pentru a gresi? Pentru a incerca? Zadarnice ne sunt incercarile spre cunoasterea de sine. Nu vom afla curand, cel putin nu asa cum intreaga lume a incercat pana acum sa o facem. Probabil ca totul porneste de la iubire, probabil ca Iubirea este adevarata noastra mama. Din ea ne nastem, cu ea in suflet murim.. Insa chiar si asa, intrebarea ramane aceeasi: Cine suntem?