Te-ai stins, si m-ai lasat cu sufletul intristat :(. Imi pare rau ca n-am stiut sa te pretuiesc atunci cand o puteam face... acum stau si ma gandesc... stiu, o parte din vina imi apartine. Dar ti-am promis ca o sa continui sa invat, o sa continui sa fac ceea ce m-ai indrumat tu, bunicule !
Nu ma pot abtine sa nu vars siroaie de lacrimi scriind aceste randuri. Stiu ca ti-ai dorit sa fiu mereu puternica, si desi simt un nod in gat, n-am sa te dezamagesc! Ti-am promis ca o sa invat si ca o sa ies, la finalul anilor de studiu, o femeie desteapta si independenta. Sa nu fie nevoie sa depind de un barbat.
Tu ai fost modelul meu in viata. Ai fost si vei fi. Caci nu te voi uita, indiferent de cata vreme va trece. Nu-mi amintesc sa te fi vazut vreodata sa tipi la mine, sau sa tii partea cuiva intr-un conflict. Mereu impartial si mereu corect, ai stiut sa aduci dreptatea acolo unde ii este locul. Ai stiut sa ne faci sa mergem pe calea cea buna atatat cat ai putut, si-am sa-ti fiu recunoascatoare pentru invataturile tale... toata viata!
Mi-aduc aminte atatea si atatea... Mi-aduc aminte ca ai fost mereu acolo cand am avut nevoie de tine..
Mi-as fi dorit sa fii prezent la nunta mea, insa nu ai mai apucat-o fizic, caci spiritual vei fi mereu cu mine; mereu in inima si mintea mea.
Cel mai bun si mai special bunic... Si ii multumesc lui Dumnezeu ca esti bunicul meu! Crede-ma, Dudule, mi-e greu sa vorbesc de tine la trecut... Eu inca te simt, inca stiu ca esti aici.
Dar chiar daca sufletul ti-e in drum spre Rai, stiu ca acum voi avea cel mai bun inger pazitor !
Te iubesc si-ti multumesc pentru tine !
Dumnezeu sa te odihneasca-n pace!
