Mania FACEBOOK...

Recunoasteti, cu totii (sau macar 80% dintre noi) am fost atrasi de mania 'Facebook'. E un fel de 'hi5', dar o forma mai inteligenta :)). Stiti voi, asa cum un telefon are enspe mi de variante, fiecare cu ceva in plus, asa e si cu facebook-ul.
Multi dintre prietenii mei aveau cont pe facebook inca de anul trecut, si erau de-a dreptul obsedati. Eu mi-am facut un cont acum 8-9 luni, dar am renuntat la el pentru ca habar nu aveam sa-l folosesc:)). Da, suna patetic, dar... asta e ! :). Insa dupa 4-5 luni, am incercat din nou. De data asta, am reusit. Si-acum sunt si eu cuprinsa de 'febra' asta; insa nu ca toti ceilalti. Multi nu pot rezista cateva ore fara sa vada celelalte noutati si sa fie la curent cu tot. CIUDAAAT... Eu nu-s asa.

Dar sunt unele lucruri care sunt si mai ciudate si mai patetice decat asta ! Ce-ar fi sa ii precizez pe obsedatii care isi dau like-uri la propriile comment-uri ? :|. Hai maaa, asta e deja .. lipsa de atentie din partea celor din jur. Si sincer, suna cam penibil, nu ?

Asadar, multi prefera sa petreaca ore in fata unui computer, sau laptop, doar stand conectati la lumea virtuala, refuzand astfel sa isi traiasca viata. ALOOOO ! Nu va plictisiti sa vedeti cum va trece viata prin fata ochilor ? :| Adica, e okay sa fii in rand cu lumea.. Dar sa fii, pur si simplu, dependent/a de internet ? Asta e chiar urat !

Am avut o incercare referitoare la asta acum ceva zile. Mi s-a stricat stick-ul de internet, si culmea ! .. si laptop-ul; toate in aceeasi zi. Si am fost 2 saptamani fara internet.. Nu mi-as fi activat pe telefon o extraoptiune cu internet pe telefon daca nu as fi avut nevoie sa vad niste rezultate la ceva examene. Si s-aud apoi un 'vai ! esti dependenta de internet .. '. Oh, nu ! Dragilor, MY LIFE DOESN'T STOP WHEN THE COMPUTER CRASHES !!

Deci, mi-e mila de cei cuprinsi de mania FACEBOOK ... Reveniti-va, scumpilor ! :*

Cartile astea...

Pasiune noua, necunoscuta pana acum aproape 2 luni...

Acum aproape 2 luni, se pare, ca mi-am descoperit o noua pasiune. Sau ma rog, poate fi numita si lipsa de ocupatie, dar adevarul e ca imi place, asa ca o voi numi 'pasiune'.

             Cititul... am citit 11 romane de dragoste, un roman referitor la fantome ( chestia asta ii atrage pe multi adolescenti astazi ), iar acum citesc "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu. Mi-a fost recomandata de matusa mea, asa ca zic.. ce-am de pierdut. Asa deci, am fost la biblioteca, mi-am luat-o.. si-am inceput sa citeeeeesc....

 CIUDAT ! e exact povestea familiei mele incepand de-acum ceva ani buni...

Dar m-a facut curioasa, asa ca am sa o citesc pe toata si-am sa va spun cum mi s-a parut...


Referitor la autorii pe care i-am citit de curand, trebuie sa mentionez de talentata Sandra Brown. Doamne! e talent pur. Scrie cu atat de multa pasiune, incat cartile ei te atrag. Pur si simplu, sunt genial scrise si redactate. Iar povestile sunt de-a dreptul uimitoare. Cum sa fie atat de perfect totul ?! OH..am uitat, e doar o poveste :(. Revenim, pe langa Sandra Brown, Jude Deveraux si Nora Roberts sunt si ele bune de precizat... N-o uit nici pe Tami Hoag. M-au impresionat in mod placut astea, si jur.. toate povestile astea iti schimba caracterul si modul  de a gandi. E okay, te maturizeaza, dar intr-un mod pozitiv. Ai o alta viziune asupra vietii si asupra a tot ce te inconjoara...

<3

Emotiile admiterii

Ce teama pe noi..

Doamne, emotiile astea ne doboara ! Ne intrebam toti daca intram, sau nu, la ce licee vrem.. Dar si mai greu e pentru cei care au dat proba de aptitudini pentru bilingv, ca e ceva mai complicat.. Iar doamna diriginta, sau .. ex-diriginta, nu ne explica intocmai bine. Asa ca, nu ne ramane decat sa stam cu sufletul la gura pana pe 13 iulie.

Astazi am predat cu totii manualele, iar maine ne prezentam cu parintii sa completam afurisitele de fise pentru inscrierea la liceu. Sincer, sunt foarte emotionata.

Sunt sigura ca voi fi boboaca de 'Eminescu'.

Asadar, tot ce pot face este sa astept....

Pentru ca o prietenie ca asta merita...

Cu ce as putea sa incep ?

Cea mai buna prietena a mea, am cunoscut-o in clasa a 2 a, cand eram doar niste copile mici si prostute. Acum iata-ne aproape de viata de liceu, pretenia noastra inca rezista, chiar daca eu m-am mutat din oras. O iubesc enorm. Ea e una din persoanele pentru care as face orice. Mi-a fost alaturi mereu, si are ea o placere sadica de a-mi spune 'ti-am spus eu' cand e vorba de baieti... Ea e cea mai cu capul pe pamant, si picioarele pe umeri persoana pe care o cunosc.. Ea e Flory a mea ! O vedeti in poza de mai sus, e micuta si blonduta <3.

Daaaar !

Mai vedeti o fata, ea e Gabitzza. Pe ea am cunoscut-o in clasa a 5 a si nu prea m-am atasat eu asa tare de ea. Dar a venit o vreme cand le mai aveam doar pe ea si pe Flory. Asa ca vremea si greutatile ne-au apropiat si ne-au facut sa fim cele mai bune prietene...

Si-apoi a trebuit sa ma mut.. si totusi, prietenia rezista.

Pe fetele astea 2 nu le-as da pentru nimic in lume...

Va iubesc enorm, scumpele mele :(.

Asta sunt eu...

de fapt, asta nu sunt eu. asta e o copie fidela de-a mea care iubeste pisicile..
pentru ca adevarata deniii e de parerea asta :

Ce bine suna : a IX - a

Asa-i ca suna minunat ? 

Clasa a IX -a ... De mic copil visam la asta, visam sa nu mai fiu copil, sa gust adolescenta. Si-acum, la cateva luni distanta de 16 ani si inceputul vietii de liceu .. Imi doresc sa fiu iar copil. Copilaria nu ne-o mai da nimeni inapoi... Avea dreptate mama cand imi spunea sa nu ma mai grabesc sa cresc.. Mi-e dor de naivitatea si innocenta caracteristica noua. Ieseam in spatele blocului si ma jucam cu papusile.. AH ! Placerea ce o detineam cand le croiam hainute noi.. Cand i-am stricat mamei o rochie, ciopartind-o ca sa ii fac o fustita papusii mele.. Ce amintiri, Doamne ! 

Acum, ma pot numi 'boboaca'. Suna minunat, ce-i drept.. Dar sunt usor tematoare. Oare cum va fi ? Oare ce colegi voi avea ? Ma voi intelege bine cu ei ? Sincer sper asta...

In astfel de momente mi-as dori putin mai mult curaj.. Deja simt frica de lume noua. As putea spune chiar ca am o fobie de lume necunoscuta, dar nu e chiar asa.. Se numeste timiditate. Atat. Imi trebuie cam 2-3 zile sa ma acomodez, si-apoi pot fi eu insami...

Sper sa nimeresc intr-o clasa cu colegi deosebiti. Sper ca-mi voi gasi prieteni pe care sa-i pastrez pe viata..

Chiar daca sunt in BM de aproape 5 luni, tot singura ma simt. Noroc cu scumpii mei prieteni, Clau si Georgi. 

Eu si strambiliciul de Clau --> 

Iar ea ^ e scumpa mea Georgii.

Discursul pentru incheierea celor mai minunati ani din viata mea...

Am avut enorm de multe emotii, recunosc. Dar am reusit sa evit o balbaiala ce mi-ar fi putut strica cu usurinta reputatia de fata desteapta si finuta, asa ca totul a iesit bine... In afara de sutele de ochi atintiti asupra mea, fiind eleva venita din Bucuresti intr-un orasel de provincie, Baia-Mare, care reuseste sa ii intreaca pe multi, nu m-am simtit prea incoltita de priviri doritoare de o balba mica, un subiect bun de amuzament...

Dar am reusit ! Si dupa toate problemele din ultimul an, am reusit sa iau premiul I, cu media 9.52... E ceva, fara de altii :d. Da, stiu.. da modestia afara din mine :)).. dar sincer, daca pot, de ce sa nu ma mandresc ? 

Am momente cand mi-as fi dorit sa fiu acasa, in Bucuresti, cu colegii mei... Nu cu cei de aici, ca nu pot spune ca ultimul semestru din clasa a VIII - a a fost prea stralucit.. Dar asta e, as plange. Ce-as rezolva ? NIMIC. Macar pot sa zambesc, sa tin capul sus si sa merg inainte.. Daca nu pentru mine, atunci macar pentru cei care stiu ca pot si care au incredere in mine. 

Multumesc scumpilor mei profesori pentru efortul si munca depusa in eleva din banca a 2-a, randul de la perete.. Sper ca nu v-am dezamagit pe parcursul acestor ani. Si mai sper ca sunteti mandri de mine.

Acum... urmeaza alti 4 ani uimitori. Urmeaza viata de liceu. Colegi si profesori noi. Sunt un pic cam emotionata, dar sper sa iasa totul bine. De fapt, stiu ca asa va fi !

Hei

Asa e normal, sa ma prezint...

Sunt Deni, am 15 ani si ceva luni. Sunt o sagetatoare mandra de actiunile mele; sunt o fire impulsiva.. sau nu! Sunt mandra de mine si de ceea ce fac...
Nu are rost sa ma descriu :-??... in fine, ce-as putea sa spun:
Sunt de parere ca mainile si zambetul unei femei o fac pe aceasta sa fie puternica. O mana ingrijita si un zambet suav pot face multe... asa ca nu va mirati de ce eu pun accent pe lucrurile astea :). Se spune ca nu haina face pe om, ci invers... insa astazi, in lumea asta parsiva.. a devenit totul cam invers.. In fine.