Cine suntem?
Alergam intreaga viata spre cunoasterea
de sine si ne intrebam in mod constant daca vom afla vreodata
raspunsul acestei intrebari. Drumul spre eternitatea multumirii de
sine il parcurgem intampinand, de mult prea multe ori, obstacole.
Obstacole ce ne ingreuneaza cautarile. Ne lasam calauziti de
speranta, insa uneori si aceasta moare. Moare, dar, asemeni unei
pasari pheonix, aceasta renaste din propria cenusa. Suntem loviti
adeseori de soarta, cadem si varsam lacrimi. Insa noi n-am stiut, nu
stim si nici nu vom stii vreodata ca lacrimile nu ne ajuta, lacrimile
nu ne indreapta spre satisfacerea dorintelor in viata.
Ne nastem, crestem si dobandim vise.
Cheile usilor inchise sunt visele... Depinde de noi sa le deschidem
pe cele bune, sa nu ne lasam ispititi de Rau, si sa ajungem la final,
multumiti fiind de sine si de ceea ce am realizat. Umblam o viata
intreaga spre raspunsurile unor intrebari, iar cand, in sfarsit, le
descoperim.. constatam cu stupoare ca intrebarile s-au schimbat in
timp ce noi eram mult prea preocupati sa ne dam seama.
In speranta aflarii adevarului,
realizam ca merindele noastre ne sunt nepalpabile; avem un nume, un
numar ce ne deosebeste de ceilalti si vise. Ne nastem goi, fara
haine; doar cu o constiinta greu de satisfacut si cu abilitati
speciale, insa murim goi sufleteste. Cautam, de-a lungul vietii, ceva
care sa ne urce in scara societatii, ceva cu ajutorul caruia sa ne
facem marcati, sa fim in vazul tuturor.. Orbiti de dorinta meschina
de a ne imbogati, uitam adevaratele valori. Uitam ca iubirea,
sinceritatea si respectul sunt, de fapt, adevaratele lucruri dupa
care trebuie sa alergam, sperand la ziua in care vor fii ale
noastre.. Sinceritatea ne poate ajuta sa castigam respectul,
increderea si iubirea celor din jur. Si nu oricum! Fara mijmasuri,
fara escrocherii de joasa speta.
Ne croim drumul spre Infinit
folosindu-ne de credinta si inteligenta. Inteligenta sporeste de-a
lungul timpului, prin efort si constiinciozitate. Cautam prieteni,
oameni de incredere. Oameni carora sa le putem spune, fara pic de
retinere, apasarile sufletului. Astfel cunoastem dezamagirea si
regretul.
Nu ne invata nimeni legile nescrise ale
vietii, ale ritmului cotidian sau ale unei prietenii. Suntem lasati
sa gresim singuri. Si stiti de ce? Pentru ca altfel viata ar fii mult
prea simpla. Cine si-ar dori o viata simpla? As putea spune ca toti
visam la un astfel de lux. Insa meditarea asupra acestei intrebari
m-a facut sa imi dau seama ca, de fapt, lucrurile simple sunt
plictisitoare. Unde s-ar mai naste farmecul, adrenalina, emotiile si
curajul? De-a lungul timpului ce ne este acordat demonstram.
Demonstram capacitatea de a invinge si trece peste obstacole, de a
ajuta, de a evolua si de a ne maturiza. Emotiile ne sunt,
intr-adevar, niste prieteni de nadejde. Fara ele nu s-ar naste micile
vietuitoare ce locuiesc in stomacul nostru, ce se agita atunci cand
suntem nerabdatori sau cand ne indragostim. Dragostea.. Persoanele ce
ajung sa atinga dragostea, sa o cunoasca, dar mai ales sa o inteleaga
se pot considera norocosi. Se spune ca am fost trimisi pe Pamant in
cautarea jumatatii. Dar iata, apare inca o intrebare! Ce este de fapt
jumatatea? Sa fie o persoana? Un lucru? O intrebare ce se ramifica
tot mai mult, se complica pe zi ce trece. Se complica odata cu
maturizarea noastra. Maturizare ce ar trebui sa ne faca mai
intelepti, insa ne face tot mai confuzi.. Jumatatea fiecarui suflet
exista. Este undeva, asteptandu-ne sau poate chiar cautandu-ne. Avem
o viata intreaga la dispozitie sa ne regasim perechea sufletului si
sa ne completam. Cu cat ne afundam mai mult in aceasta cautare, cu
atat orbim tot mai mult. Orbim, ratiunea ne paraseste si astfel
gresim. Gresim, ne indragostim de cat mai multe persoane... Iar
dragostea cu care ne nastem in suflet se rataceste, caci din pacate
aceasta nu este o resursa interminabila. Poate ca daca am invata sa
ne controlam, sa ne analizam fiecare pas si fiecare gand, lucrurile
si situatiile in care ne aflam ar devenii mai usoare. Dar nu suntem
noi oameni? Nu suntem aici pentru a gresi? Pentru a incerca?
Zadarnice ne sunt incercarile spre cunoasterea de sine. Nu vom afla
curand, cel putin nu asa cum intreaga lume a incercat pana acum sa o
facem. Probabil ca totul porneste de la iubire, probabil ca Iubirea
este adevarata noastra mama. Din ea ne nastem, cu ea in suflet
murim.. Insa chiar si asa, intrebarea ramane aceeasi: Cine suntem?
