Ar trebui sa pretuim tot ce avem, caci vine o vreme cand realizam c-am avut tot, si dintr-o prostie sau o ambitie prosteasca ( asa cum se intampla de cele mai multe ori ). Realizam mai apoi ca sansele vin o data-n viata, iar oportunitatile vin si pleaca, noi trebuie sa-nvatam sa le folosim atunci cand trebuie, cum trebuie.
De-a lungul vremii am invatat multe. Am invatat sa analizez fiecare situatie-n parte inainte de a lua o decizia sau de a actiona in vreun fel. Am invatat sa pretuiesc tot, de la fiecare cuvant rostit pana la cel mai marunt gest. Am invatat ca, in ciuda timpului si a distantei dintre doua persoane, o prietenie poate ramane neschimbata. Asa am invatat sa diferentiez amicii de prieteni. Asa am invatat sa-mi pretuiesc prietenii.
Cineva mi-a spus ca nu exista nicicum si niciunde prietenia adevarata. Pentru o vreme, am incercat sa-i dau dreptate, insa in privinta unei persoane nu pot face asta. M-am convins pe propria piele ca-n viata asta fiecare trage pentru el. Toti cautam sa luam ceva de la fiecare persoana ( fie ca ne referim la lucruri materiale, fie ca ne referim la calitati morale ). Insa o persoana este intocmai opusul a tiparului pe care mi-l formasem de-a lungul anilor. Ea este singura care percepe prietenia asa cum o fac eu, asa cum, de fapt, ar trebui s-o facem cu totii.
Am supus-o si pe ea unor teste, in speranta de a fi dezamagita si de ea. Ma gandisem ca daca toti o facusera pana atunci, de ce nu ar fi si ea ca restul. Dar, spre surprinderea mea, ea mi-a demonstrat nu prin cuvinte, ci prin fapte, ca ei nu-i pasa de situatia mea materiala, de felul in care arat, de locul unde locuiesc, de dioptriile ochelarilor mei sau de trecutul meu. Ea mi-a aratat ca exista un bine peste tot, chiar si-n rau. Ea m-a invatat sa pretuiesc ceea ce am. Practic, ea m-a sustinut mereu si m-a indreptat numai spre bine. Mi-a dat si palme cand a fost nevoie, doar ca sa ma trezesc la realitate. Prin ea am vazut si inteles fericirea. Ea mi-a fost si mama, si tata, si sora dar si mentor. Dar EA mi-a fost, mai presus de toate, cea mai buna prietena, si va fi in continuare.
Am invatat ca nu toti imi vor raul. Am invatat ca trebuie pretuita atat vorba care te alinta, cat si cea care te raneste. Pentru ca, teoretic, personalitatile noastre sunt intarite de astea.
Am invatat sa pretuiesc si cuvantul Domnului, insa un lucru nu se va schimba: modul meu de a-mi demonstra credinta.
Am invatat, ca de fapt, necuvantatoarele au lucruri mai intelepte de spus decat oamenii si ele merita. Am invatat, de asemenea, sa-mi pretuiesc aproapele, indiferent ca-mi este prieten sau dusman. Datorita tuturor sunt astazi cine sunt.
Si deci,este ceva ce nu merita sa fie pretuit pe lumea asta ?
P.S.: Acea persoana este Radu Florina. :) Te iubesc, scumpa mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu